"- Ce faci?"
" - Te iubesc."
O tulesti pe usa si mergem la bucatarie. Fara vreun cuvant, fara nimic. M-a nenorocit seara care am avut-o.
Am sarit in sus cand am vazut inelul care il purtai. In ritmul asta fac 5 ture de dupa-masa. Eram asa fericit ca se vedea cum radiam. Ai aplecat capul, l-ai aplecat, ai tras un fum si ai zambit cand te-am sarutat pe degete. Vezi, pana si tu te bucuri ca il porti din nou.
M-au intors cu curul in sus, m-au rastalmacit zilele astea, dar nu ar trebui sa imi fac griji.
Tanjeam sa te mai ating o data inainte sa plec la munca. Pe holul in care te-ai ferit de ultima sarutare, ti-am pus cafeaua pe lemne undeva si te-am luat in brate. Mi-ai zis sa stau cuminte, desi tu ma cuprinsesei deja in bratele tale. Ai luat cafeaua, ai coborat scarile si ti-am zis.
" - Stii ca eu inca te mai, nu? Si tu ma mai!"
Si te-ai dus la tata in curte, in spate.
Trebuia sa plec, sa ma grabesc, dar nu-mi puteam lua mana de pe tine.
Ti-era dor sa dormi cu mine luandu-te in brate. Sa fiu cuminte si iata cum in dimineata care pe mine ma trezise de mult, m-am pomenit ca eram lipiti. Si am mai motait, am mai inchis ochii, doar sa mai stau cu tine asa.
Putin, macar.
No comments:
Post a Comment